Insusirea limbajului are un rol covarsitor in dezvoltarea vietii psihice si a personalitatii. Intampinarea unor dificultati de vorbire sau confruntarea cu posibile defecte sunt frecvente si normale pana la o anumita varsta, motiv pentru care, pana 3-4 ani, este dificil de diagnosticat o tulburare de limbaj. Dupa aceasta varsta insa, dificultatile aparute sunt mult mai restranse, manifestandu-se preponderent rotacismele si stigmatismele, respectiv deformarea literelor r sau s. Daca ai vreo suspiciune legata de dezvoltarea limbajului copilului tau, se impune consultarea unui logoped, care poate stabili exact natura acestei tulburari si poate indica tratamentul adecvat.
Lucia Ionescu
Vorbire sacadata
Balbismul sau – popular – balbaiala reprezinta o tulburare de limbaj care afecteaza ritmul si fluenta exprimarii, fiind mai frecventa in randul baietilor. Vocabularul copilului balbait este normal, iar frazele sunt construite corect, insa el intampina dificultati in ceea ce priveste cursivitatea vorbirii, care este intrerupta de incapacitatea sau dificultatea de a rosti anumite sunete ori silabe de la inceputul unui cuvant, insotita de o tensiune specifica. Psihoterapeutul Diana Stoian apreciaza ca, desi pana la varsta de 3-4 ani nu se poate stabili un astfel de diagnostic, balbaiala fiind frecventa in aceasta etapa evolutiva datorita procesului de dezvoltare a limbajului, dupa acest prag este indicat sa consulti un logoped, pentru a stabili daca problema este de natura fiziologica sau daca ea apare pe fond emotional. Destul de rar se poate intampla ca balbaiala sa intervina si la varste mai inaintate, adeseori avand un substrat psihologic.
Cauzele balbaielii
Balbaiala poate sa reprezinte o consecinta a afectarii aparatului fonator, a unor afectiuni cerebrale sau intarzieri in dezvoltarea capacitatii de vorbire, dar si a ereditatii, existenta unui istoric familial predispunand copilul la aceasta problema. Timiditatea, starea de nesiguranta, stresul sunt nu numai factori de natura psihica ce pot sa induca balbaiala, dar reprezinta si consecinte ale acestei probleme, intretinandu-se reciproc. De asemenea, si tratarea gresita a acestei probleme de catre parinti reprezinta un factor amplificator. In general, se intalnesc doua astfel de raportari eronate la problema existenta: fie adultii glumesc pe seama defectului, permanentizandu-l prin necorectarea lui, fie preseaza foarte tare copilul sa se corecteze, descurajandu-l si obtinand astfel un efect contrar.
Terapia balbismului
Daca in urma consultului de specialitate se constata ca nu exista cauze fiziologice, terapia se axeaza pe cresterea increderii in sine a celui afectat. Conform psihoterapeutului Diana Stoian, in majoritatea cazurilor este vorba despre anxietate de prestatie. Cele mai multe persoane intampina dificultati majore atunci cand sunt puse in situatia de a face expuneri publice, cu un auditoriu extins, in timpul unei conversatii telefonice sau atunci cand expun lucruri de mare importanta pentru ele: „Tratamentul psihoterapeutic consta in terapia anxietatii, a timiditatii, a fricii, si in administrarea unor sarcini terapeutice. Intrucat este vorba despre o stare emotionala – anxietatea de prestatie – procesul se deruleaza ca o profetie autoimplinita: teama acestor persoane ca vor gresi actioneaza ca un blocaj si, in consecinta, balbaiala va aparea. Terapia se focalizeaza pe imbunatatirea imaginii de sine, atat la copil cat si la adult.” Succesul terapiei este sigur si definitiv. Totusi, daca incidental, in cursul vietii, balbismul revine, persoana care a urmat terapia va avea instrumentele necesare pentru a-si rezolva singura problema. Atat parintii ai caror copii sufera de balbism – si care trebuie sa manifeste suport si rabdare pe intreg parcursul terapiei –, cat si adultii care au aceasta problema trebuie sa inteleaga ca rolul lor in succesul procesului terapeutic este major. Diana Stoian apreciaza ca:„Motivatia pentru schimbare are un rol fundamental, dar nici efortul depus pentru reusita nu este de neglijat. Este vorba despre efortul de a veni la terapie, efortul de a parcurge terapia si de a aplica sarcinile terapeutice.”Si daca cel care a devenit cel mai mare orator al lumii antice, Demostene, a reusit sa-si corecteze balbaiala prin eforturi singulare si o vointa de fier, tinand pietre in gura si corectandu-si grimasele in oglinda, atunci cu siguranta omul care isi doreste cu adevarat sa isi rezolve aceasta problema va reusi prin eforturi proprii si suport terapeutic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu